Plecand in cautarea Sinelui Superior, in timp, ti se schimba sistemul de raportare si implicit punctul de referinta. Ajungi sa-ti impui si sa folosesti perspective mai inalte si mai cuprinzatoare.
Renuntarea la vechile sisteme si referinte are loc in mod natural, chiar daca te-au format si te-au propulsat in ascensiunea ta. Cu cat urci mai sus si aerul devine mai rarefiat iar orizonturile mai ample, partea de jos devine o mocirla care pare sa te tina in loc, sa te traga inapoi, iar tu in zbaterea devenirii tale vrei sa te dezici de tot si toate. Urci si mai mult, trairile si intelegerea iti deschid noi orizonturi. Orizonturi iluzorii vei constata in timp. O iei de la capat, te intorci si incerci sa te regasesti pe tine, insa cata deziluzie, cata suferinta, ce prapastie intre ce ai vrut si ce ... n-ai gasit.
Usor, usor realizezi ca nu mai esti cel ce a fost. Esti cel ce esti ACUM. Din acest moment ESTI, esti fiinta plenara pe care ti-ai dorit-o, in care ai sperat sa te transformi. Esti acolo ... sus, esti una cu spatiul, esti Totul si tot odata nimic, esti picatura din ocean. Ti-ai gasit Sinele, esti una cu el, te bucuri, inveti, traiesti si mori odata cu fiecare experienta.
Si totusi ceva lipseste si te privesti nelamurit si te intrebi care-i problema.
Acum cand ESTI, cand intelegerea iti asigura perceptii si trairi nebanuite, tu inca nu ti-ai gasit eliberarea spirituala ultima, "pacea paradisiaca aflata dincolo de intelegere" ori "constiinta cosmica".
Te reantorci la tine, te analizezi, te descompui si te recompui de mii de ori. Incerci "N" variante, te supui haosului, te imbraci in Lumina, devii una cu Lumina si totusi ...
Deznadajduit, imprastiat si bulversat te abandonezi, te dezici de tine.
Si in sfarsit intelegi ...
Renuntarea de sine, la Sine, te dizolva in Ocean devenind una cu Creatia.
“Ca un val va veţi topi în oceanul fericirii care se află aici şi veţi deveni una cu el; o neîncetată moarte şi renaştere, o picatură în oceanul de iubire. O, ce extaz! O, ce fericire sublimă! Ce desavârşită pace şi iubire!"
Renuntarea la vechile sisteme si referinte are loc in mod natural, chiar daca te-au format si te-au propulsat in ascensiunea ta. Cu cat urci mai sus si aerul devine mai rarefiat iar orizonturile mai ample, partea de jos devine o mocirla care pare sa te tina in loc, sa te traga inapoi, iar tu in zbaterea devenirii tale vrei sa te dezici de tot si toate. Urci si mai mult, trairile si intelegerea iti deschid noi orizonturi. Orizonturi iluzorii vei constata in timp. O iei de la capat, te intorci si incerci sa te regasesti pe tine, insa cata deziluzie, cata suferinta, ce prapastie intre ce ai vrut si ce ... n-ai gasit.
Usor, usor realizezi ca nu mai esti cel ce a fost. Esti cel ce esti ACUM. Din acest moment ESTI, esti fiinta plenara pe care ti-ai dorit-o, in care ai sperat sa te transformi. Esti acolo ... sus, esti una cu spatiul, esti Totul si tot odata nimic, esti picatura din ocean. Ti-ai gasit Sinele, esti una cu el, te bucuri, inveti, traiesti si mori odata cu fiecare experienta.
Si totusi ceva lipseste si te privesti nelamurit si te intrebi care-i problema.
Acum cand ESTI, cand intelegerea iti asigura perceptii si trairi nebanuite, tu inca nu ti-ai gasit eliberarea spirituala ultima, "pacea paradisiaca aflata dincolo de intelegere" ori "constiinta cosmica".
Te reantorci la tine, te analizezi, te descompui si te recompui de mii de ori. Incerci "N" variante, te supui haosului, te imbraci in Lumina, devii una cu Lumina si totusi ...
Deznadajduit, imprastiat si bulversat te abandonezi, te dezici de tine.
Si in sfarsit intelegi ...
Renuntarea de sine, la Sine, te dizolva in Ocean devenind una cu Creatia.
“Ca un val va veţi topi în oceanul fericirii care se află aici şi veţi deveni una cu el; o neîncetată moarte şi renaştere, o picatură în oceanul de iubire. O, ce extaz! O, ce fericire sublimă! Ce desavârşită pace şi iubire!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu