Folosit în scrierile antice, agape semnifică o iubire care alege şi care se manifestă ca un act al voinţei. Ea înseamnă abandon şi negare de sine în favoarea şi de dragul celui iubit, este o dragoste sacrificială, care în lume apare doar ca elan, ca o adiere venită din afară, şi nu ca factor determinant de viaţă. De aceea ea nu se manifestă prin trăsături omeneşti şi contingente, ci dumnezeieşti şi absolute.
Avand in vedere corelatia cu iubirea manifestata de Dumnezeu pentru om, tind sa contest ideea de alegere (nu si pe cea de act de vointa insa).
Agape are la bază prețuirea celuilalt (fie că o merită sau nu).
Agape nu este o dragoste care se aprinde datorită faptului că celălalt are merite deosebite, ci își are originea în caracterul celui ce o initiaza.
Agape continuă să iubească chiar si atunci cînd nu i se răspunde la fel. Chiar si in momentul in care celălalt nu se mai face vrednic de a fi iubit. Agape este o dragoste necondiționată de purtarea celuilalt, este un act de voință din partea celui ce iubește, nefiind un sentiment trecator.
Agape dorește numai binele celuilalt și se se daruieste pe sine. Aceasta nu înseamnă că este o dragoste iresponsabilă care împlinește poftele celuilalt sau calcă legea pentru binele celuilalt, ea nu este o dragoste oarbă. Evident ca nu este o dragoste iresonsabila. Nu cu exteriorul ci in ceea ce priveste persoana ce o exercita. Cel ce iubeste nu incalca libertatea celor din jur ci libertatile proprii si regulile proprii. Este o dragoste oraba avand in vedere ca este neconditionata de reactiile, atitudinea, comportamentul, reciprocitatea manifestate de celalalt. Sau este genul de dragoste ce joaca rolul de orb pentru a-si masca sau justifica alegerile.
Este considerata o iubire necesara, dar nu suficienta. In afara de matematica si argumente logice nu accept ideea de necesar, dar nu suficient. Mai ales cand vine vorba de iubire. Un sentiment ajuns la apogeu nu poate fi necesar, dar nu suficient. Daca nu este suficient, atunci nu mai este nici necesar.
Este de altfel cea mai mare dintre virtuţi, pentru că fără ea, orice faptă, oricît de măreaţă, nu înseamnă nimic. Ea este condiţie a actului mîntuirii, căci este sursa şi motorul faptelor bune.
Informatii preluate de pe : https://mademoisellemalchance.wordpress.com/2011/01/18/tipuri-de-iubire/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu