Bab'Aziz: - Hassan...
- Te asteptam.
Hassan: - Ma asteptai?
B: - Fii un martor al mortii mele.
H: - De ce eu?
- Sunt atat de speriat de moarte.
B: - Exact.
- Si daca i-am spune fatului, in intuneric in burta mamei; "Exista o lume plina de lumina afara, cu munti inalti, cu mari vaste, cu campii ondulate, cu gradini de flori, paraie, cer plin de stele, soare in flacari... si tu, in fata atator miracole, ramai inchis in intuneric."
- Daca el ar sti aceste minuni inainte de a se naste, n-ar crede nimic, ca noi in fata mortii. De aceea ne este frica.
H: - Dar moartea nu poate fi usoara, pentru ca totul se termina.
B: - Cum ar putea moartea sa fie sfarsitul a ceva ce nu are inceput?
- Hassan, fiul meu...
- Nu fi trist in noaptea nuntii mele.
H: - In noaptea nuntii tale?
B: - Da, nunta mea cu eternitatea.
- A sosit timpul...
- Lasa-ma in pace, dar revino mai tarziu si acopera-mi corpul cu nisip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu