Sub Vraja Țapului: "Adorarea lui Pan" – O Explorare Ezoterică a Sacrului Sălbatic
Lucrarea triptică "Adorarea lui Pan" (1979) a artistului olandez Johannes Franciscus Gijsbertus van den Bergh, cunoscut sub pseudonimul Johfra Bosschart (1919-1998), este o operă emblematică a realismului fantastic și a simbolismului ezoteric, depășind granițele picturii pentru a deveni un pergament vizual si care expune misterele adânci ale naturii și ale psihicului. Nu este doar o imagine, ci o hieroglifă a forțelor primordiale, lucrată cu migala unui alchimist și viziunea unui mistic.
I. Reîntoarcerea la Inima Sălbatică a Lumii
Johfra ne transportă într-un peisaj care nu aparține geografiei noastre, ci topografiei viselor. În panoul central, Pan, zeul păgân al instinctului, nu este doar venerat, ci reîntronat. Chipul său, pe jumătate omenesc și pe jumătate animal, este punctul nodal unde se întâlnesc ordinea conștientă și haosul fertil.
Acest act de "Adorare" este, ezoteric vorbind, un rit de reinițiere. Lumea modernă a respins instinctul (simbolizat de natura țapului) în favoarea rațiunii. Johfra inversează această judecată, pledând pentru recunoașterea sacreții forței vitale brute (Libido). Pan este Spiritus Mundi (Spiritul Lumii), iar adorarea sa este o recunoaștere că divinul nu locuiește doar în ceruri, ci pulsează în păduri, în stânci și, cel mai important, în adâncurile neîmblânzite ale ființei noastre.
II. Oglinda Psihicului: Pan și Umbra Colectivă
Sub penelul realist-fantastic al lui Johfra, mitul se transformă în psihologie. Figurile adunării nu sunt simple personaje, ci proiecții ale diferitelor fațete ale psihicului uman, adunate în jurul principiului lor vital.
Potrivit viziunii care rezonează cu lucrările lui Jung, Pan este întruparea Arhetipului Umbrei – acea energie vitală pe care am refulat-o în subsolul inconștientului. Tripticul sugerează că adevărata întregire interioară (Individuația) nu este posibilă fără o confruntare și o integrare a acestei Umbre. Adoratorii, prin genuflexiunea lor, realizează de fapt un ritual alchimic interior: transformarea Plumbului Negru (neîmplinirea, reprimarea) în Aurul (totalitatea Sinelui) prin acceptarea necondiționată a propriei naturi.
III. Spirala Eternă și Dansul Vârtejului
Una dintre cele mai puternice sugestii ezoterice ale compoziției o reprezintă mișcarea spiralată a personajelor din jurul lui Pan.
Spirala, forma cosmică a galaxiilor, cochiliilor și a vârtejurilor energetice, sugerează că adunarea nu este statică, ci prinsă într-un vortex mistic. Această mișcare nu este haotică, ci ciclică și teleologică (orientată spre un scop):
Ea simbolizează Călătoria de Evoluție, o urcare sau coborâre continuă către și dinspre centrul existenței.
Vizual, spirala concentrează toată energia tripticului către figura lui Pan, transformându-l într-un punct nodal energetic – o sursă de unde forța vitală se revarsă în lume și unde sufletele se adună pentru a fi reîncărcate cu esența primordială.
Prin această formă, Johfra ne șoptește că actul de a ne întâlni cu forțele primordiale este un dans etern, o mișcare cosmică din care omul, cu Ego-ul său fragil, nu poate evada.
IV. Cromatica și Lumina: Vălul Misterelor
Johfra utilizează o cromatică întunecată, cu tonuri de verde ctonic și brun-pământiu, care creează o atmosferă de sanctuar ascuns, departe de lumina solară a rațiunii. Lumina, adesea difuză și emanând dintr-o sursă nevăzută, lovește figura lui Pan și a adoratorilor cu o intensitate ce conferă scenei un aer de revelație sacră.
Această stăpânire a luminii accentuează ideea că viziunea artistului nu este o simplă fantezie, ci o dezvăluire (hierofanie) a ceea ce se ascunde dincolo de vălul realității cotidiene. "Adorarea lui Pan" rămâne astfel un portal vizual, o invitație constantă de a ne scufunda în misterul naturii sălbatice care ne înconjoară și care ne definește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu