Rațiunea este una dintre formele conștiinței, mintea conștientă de sine, îndreptată asupra ei înșiși și conținutul conceptual al cunoașterii sale (Kant, Hegel). Rațiunea se exprimă în principii, idei și idealuri. Rațiunea trebuie distinsă de alte forme de conștiință - contemplare, rațiune, conștiință de sine și spirit. În virtutea acestui fapt, rațiunea poate avea contradicții. Hegel credea că numai rațiunea ajunge, în sfârșit, la adevărata expresie a adevărului ca fiind concretă, adică include caracteristici opuse în unitatea sa.
Acțiunea rațiunii, ca înțelegerea universală, este strâns legată de vorbirea umană (limbă), care stabilește un set nedefinit de fenomene reale și posibile (trecut, prezent și viitor) similare sau omogene unui semn. Dacă luăm în considerare semnul lingvistic ca un întreg, inseparabil față de ceea ce este exprimat de el, atunci putem recunoaște că esența reală a gândirii raționale este exprimată în cuvinte, din care analiza rațională identifică diferitele sale forme, elemente și legi
